Date de contact:
Preot paroh Marcel Daniel COROIAN
Adresa: loc. Mănăstirea, nr. 86, com. Mica
Telefon: 0264216823; 0745.202550
Email: [email protected]
Istoricul parohiei:
- Biserica cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”
Actuala biserică ortodoxă “Înălţarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea, comuna Mica, jud. Cluj, cunoscută şi sub numele de “Biserica cea dinafară” (la V. Drăguţ, “Sf. Nicolae”), este un monument de stil gotic târziu transilvan, ridicat la marginea satului, în 1520, la 300 m sud de castelul Korniş, pe o terasă mai joasă a luncii Someşului Mic. Tradiţia afirmă că ar fi fost ridicată de către călugării ordinului benedictin (a “Fraţilor Albi”), pentru ca apoi să servească în ea preoţi şi călugări unitarieni şi franciscani. După 1600 aceasta a fost folosită drept capelă a familiei nobiliare, de origine română, Korniş care, la fel ca alţi mari potenţaţi feudali ce i-au precedat, au ocupat aproape întregul sat. În 1939, cum contele Korniş nu mai avea alţi coreligionari în acest sat, a vândut biserica la comunitatea română care părăseşte vechea biserică de secolul al XIII-lea şi se mută cu serviciul religios în biserica nou cumpărată, mai încăpătoare.
Sub raport arhitectural, biserica ortodoxă “Înălţarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea este un monument aparţinător goticului târziu transilvan de tipul bisericii – sală, cu ziduri puternice, din piatră cu contraforturi puternice ( 4 susţinând nava, iar alte 4 absida altarului) reprezentând, în mare, la dimensiuni reduse, biserica reformată din Dej.
În interior, nava bisericii este tăvănită, păstrându-se doar consolele şi o parte din nervurile vechii bolţi, care s-a surpat. În cor, se păstrează bolta originală, pe ogive.
Turnul – clopotniţă din latura vestică a navei, de înălţime impunătoare, ca particularitate, are un format patrulater la parter şi la primul etaj, iar la nivelele II şi III în formă octogonală, cu două caneluri la partea superioară. Pe colţurile de sud-vest şi sud-est stă blazonul familiei Bathori (tri colţi de mistreţ).
După tradiţia locală, prin sanctuar, biserica ar fi avut o legătură subterană, cu aripa sudică a cunoscutului castel Korniş ridicat la 1592-1593, în stilul Renaşterii transilvane. În jurul bisericii există câteva morminte vechi, fără semnificaţie deosebită.
În ziua de 12 aprilie 1694, groful Sigismund Korniş, înconjurat de o armată în sunete de trâmbiţă şi famfară şi cântece bisericeşti, însoţit de mii de credincioşi din Nicula şi împrejurimi, duce icoana de la Nicula la Benediug.
Aceasta a fost aşezată în capela castelului, în faţa oficialităţilor civile şi militare. Se spune că în timpul cântărilor şi rânduielilor bisericeşti de ataşare a icoanei în capelă, s-a mai văzut o singură lacrimă în ochii Maicii Domnului.
Aici a stat icoana până în Duminica de după Crăciun a anului 1695, când Sfânta Icoană a fost dusă înapoi la Nicula cu toată parada bisericească.
Ca realizare artistică, biserica ortodoxă “Înălţarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea se afirmă ca o creaţie minunată în stilul gotic târziu transilvan. Reparaţii mai importante s-au făcut acestei biserici în anii 1862-1899, de către familia Korniş (aşa cum reiese dintr-o inscripţie aflată pe faţadă), „Renovavit Comes Gabriel et Comitissa Susanna Kornis 1862” şi „Renovavit Comes Victor Kornis de Göncz Ruszka 1899” cât şi în anii 1950-1951, 1960-1966-1967, când lucrările au fost
executate sub conducerea meşterului şi antreprenorului Ion Costin din Dej, cu contribuţia bănească a localnicilor ortodocşi din Mănăstirea.
În anii 1991-1992 biserica “Înălţarea Sfintei Cruci” a fost reparată capital şi înfrumuseţată cu pictură bisericească, de către pictorul Bumb Constantin din localitatea Căşeiu, prin jertfelnicia bunilor credincioşi din localitate sub îndrumarea preotului paroh Ciui Gheorghe.
La data de 19 septembrie 1993, s-a sfinţit acest lăcaş de închinare de către Prea Sfinţitul Irineu Pop Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi în prezenţa unui mare număr de credincioşi din localitate şi împrejurimi.
Până la redobândirea calităţii de parohie, credincioşii din Mănăstirea au fost fost păstoriţi de administratorii parohiei Mica: Ştefan Rebreanu (Stephanus Rebreanu) (1877-1888), Vasile Neamţu (Basilius Neamţu) (1889-1920), Salvan Pavel (1920-1921), Gavril Mureşan ( 1921- !948), Ioan Rus (1950-1977), Ioan Bolbos (1977-1990) şi Gheorghe Ciui (1990-2001).
Începând cu data de 1 februarie 2001, conform Ordinului Arhiepiscopiei Ortodoxe Cluj Nr.330/2001, filia Mănăstirea, s-a desprins de Parohia Mica, devenind parohie de sine stătătoare, având ca preot paroh pe Coroian Marcel-Daniel.
Întrucât biserica este foarte mică, insuficientă pentru numărul credincioşilor din această localitate, am perfectat documentaţia necesară construirii unei noi biserici şi a unei case parohiale.
Preoţii care au deservit această parohie, au locuit în localitatea Mica, fapt pentru care nu există casă parohială.
În fiecare an, în ziua de Rusalii după terminarea Sfintei Liturghi, are loc o frumoasă sărbătoare câmpenească intitulată “Împănatul boului”, la care iau parte toţi locuitorii din localitate cât şi din împrejurimi.
Din iniţiativa preotului paroh Marcel Daniel Coroian,cu sprijinul Consiliului Parohial şi al Primăriei Mica în iulie 2001 a fost înălţat în curte bisericii ortodoxe, un monument în memoria celor căzuţi pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale.
Vechea biserică ortodoxă din Mănăstirea, purtând hramul “Sf. Nicolae” este cel mai vechi şi valoros monument de arhitectură medievală rămasă până acum în zona Dejului şi o atestare a existenţei şi afirmării neîntrerupte a populaţiei româneşti pe teritoriul de la confluenţa Someşurilor. Ridicată din pereţi puternici, de piatră, în sec. al XIII-lea, şi refăcută parţial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someşului Mic, la 2 km. de confluenţa acestuia cu Someşul Mare şi la 4 km. de Dej. A servit ca lăcaş de cult pentru biserica românească din localitate până în anul 1939 când, de la contele Korniş se cumpără biserica în stil gotic, mai nouă şi încăpătoare, aflată la sud de sat.
În lista Monumentelor istorice, apare la poziţia 1206, cu cod: CJ-II-m-B-07702 datând din sec. XVIII-lea
De-a lungul celor şapte veacuri de existenţă, tradiţia spune că, în unele perioade, pe lângă această bisericuţă românească, a funcţionat şi o şcoală confesională, frecventată de copii şi tineri din Mănăstirea şi satul Mica.
Cum, între 1940 şi 1974, vechea bisericuţă n-a fost întrebuinţată şi întreţinută corespunzător, aceasta s-a deteriorat în mod grav, între 1975 şi 1978, Direcţia pentru patrimoniul cultural naţional din cadrul Ministerului culturii a găsit posibilitatea pentru a interveni cu eficienţă iar valorosul monument a fost salvat de la distrugere totală.
Arhitectural, acest edificiu, cu puternici pereţi din piatră, este o originală şi valoroasă expresie a stilului romanic transilvan. Naosul dreptunghiular, cu bolta semicilindrică, are pe latura de est o absidă semicirculară degroşată-pentru altar, iar în latura vestică pronaosul. Ieşirea se face prin latura sudică a pronaosului, pritr-un portal romanic, ce dă într-un pritvor deschis. Acoperişul acestui pritvor, aflat de-a lungul naosului şi pronaosului, se sprijină pe şase stîlpi patrulateri, din lemn, ornamentaţi cu crestături tradiţionale româneşti.
În partea vestică a bisericii din Mănăstirea, peste pronaos, în sec. al XVIII-lea, a fost ridicat un turn-clopotniţă care, degradat fiind, în 1977, a fost refăcut, din lemn, cu foişor şi coif alungit, acoperit cu şindrilă, ca întregul edificiu. Cu ocazia lucrărilor de restaurare, pe peretele nordic al absidei şi naosului, au fost găsite câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaş de cult mai aparţinea şi un clopot, de mici dimensiuni, spart, care are gravată pe el, în relief, cu litere latine şi greceşti, o inscripţie, care cuprinde în ea şi anul 1631:’’Z 4.VI.1361.D.A. AKSURED SINROK GIS.N.D.O.GAM. CA SILPS’’. În traducerea profesorului de limbă latină Ilie Butoi, această inscripţie ne face cunoscut că ’’În anul Domnului 1631, ziua 4, luna 6, Sigismund Korniş de Ruska a dat 1068 sicli şi 172 acri (pămînt)’’. Tălmăcitorul inscripţiei mai face explicaţia că ’’Aşezarea de la dreapta la stânga a literelor, cu ocazia turnării clopotului, nu este cauzată dintr-o eroare, ci dintr-un scop uşor de identificat. Scopul urmărit se observă şi din cele două numere formate dintr-un amestec de cifre slavone şi latine, aşezate în mod neobişnuit, de la dreapta la stânga’’. În 1955, acest clopot cu inscripţia din 1631 a fost predat Muzeului Municipal Dej iar în prezent el constituie una dintre piesele de importantă valoare istorică şi documentară din colecţiile amintitei instituţii.
Între anii 1940-1974, în biserica „Sfântul Nicolae” nu s-a mai slujit, fiindcă credincioşii au cumpărat o altă biserică de la groful Korniş, motiv pentru care s-a degradat.
Între anii 1975-1978, a fost reparată capital, de către Direcţia Monumentelor Istorice, în timpul păstoririi preotului Bolbos Ioan.
La data de 2 Noiembrie 1980, a fost sfinţită de către Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Teofil Herineanu.
În ultimii ani, biserica s-a degradat datorită infiltrărilor de apă, atât la şarpantă cât şi la fundaţie.
Urmarea acestui fapt, a fost reparată capital în decursul anului 2008, înlocuindu-se şarpanta, şindrila, duşumeaua, tencuiala interioară şi exterioară şi împrejmuirea.
Aceste lucrări s-au realizat de către Firma „S.C. I & G Marchiş Construct S.R.L.” din Dej, prin purtarea de grijă a preotului Coroian Marcel-Daniel, care a procurat fondurile necesare, de la Ministerul Cultelor, Direcţia Monumentelor Istorice, Prefectura Cluj şi Primăria Mica.
În data de 7 septembrie 2008, acest Sfânt Sion al credinţei ortodoxe, a fost resfinţit, din încredinţarea Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu de către Prea Sfinţitul Petroniu Florea, Episcop al Episcopiei Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa unui mare număr de credincioşi din localitate şi împrejurimi.
Despre părintele Marcel Daniel COROIAN:
Data naşterii: 06.02.1967
Şcoli absolvite:
- Şcoala Generală Nr. 3 Dej
- 1981-1983 Liceul Industrial „Andrei Mureşanu” Dej
- 1983-1985 Liceul Industrial Nr. 1 Dej
- 1989-1993 Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca
- 2009-2010 Master, Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj- Napoca
Hirotonit 17 Noiembrie 1994 diacon de IPS Bartolomeu Anania în Catedrala din Cluj
Hirotonit 24 Noiembrie 1994 preot de IPS Bartolomeu Anania în Catedrala din Cluj
Parohia Ortodoxă Gîrbăul- Dejului 1 decembrie 1994 – 31 Ianuarie 2001
Parohia Ortodoxă Mănăstirea 1 Februarie 2001 – până în prezent
Grade profesionale:
– definitivat – 1998
- promovare – 2002
- gradu I – 2006
Distincţii:
- iconom – 2000
- stavrofor – 2008
